Pe vremuri, traia in China o batrina care, de peste douazeci de ani, intretinea un calugar. Ii construise un chiosc in care medita, si-i trimitea de mincare. Intr-o zi se intreba daca, dupa atatia ani, calugarul facuse vreun progres. Ca sa-si dea seama, se folosi de o servitoare tinara, plina de nuri.

– Du-te si ia-l in brate, o sfatui batrina.

Fata se duse la calugar si incepu sa-l mangaie, fara nici un tel de retinere, intrebindu-l ce-si dorea sa faca impreuna.

– Un copac batrin care creste pe o stanca rece, in miezul iernii, suspina calugarul, nu mai are nici un pic de caldura, nicaieri…

Fata se duse si-i povesti totul stapinei.

– Cand ma gandesc ca I-am intretinut pe individul asta douazeci de ani! exclama, indignata, batrina. N-a aratat nici un pic de intelegere pentru nevoille tale.. nici un fel de cornpasiune pentru suferinta ta! Nu-i ceream sa raspunda pasiunii tale, dar putea macar sa dea dovada de un pic de mila!

Si se duse, indignata, si-l izgoni pe calugar.

 

Recommended Posts

Leave a Comment

Tinem legatura?

Daca doriti sa ma contactati, imi puteti trimite un mail folosind formularul de contact de mai jos.

Not readable? Change text. captcha txt
zen, povestiri zennemurirea, spiritualitate, constiinta