Pe societate nu poti pune mana. Pe individ, da.
g. edward griffin
G. Edward Griffin

Unul dintre cele mai iluzorii concepte moderne din lumea noastra este acela de societate. De altfel, este un concept inventat recent, odata cu rationalizarea lumii, odata cu schimbarea paradigmei de gandire, spre materialism, a omenirii. Ceea ce este paradoxal este faptul ca, cu cat ne indreptam spre a crede ca lumea este numai materie, tendinta materialista, dihotomica de gandire, cu atat ne inclinam spre subtil, ba chiar spre fantazmagoric, spre iluzoriu, spre ceea ce nu exista cu adevarat. Daca ne-am deviat atentia dinspre lumea invizibilului, intram in lumea a ceea ce nu are existenta reala, a iluziei. Niciodata nu o nimerim adoptand gandirea materialista.

In acest articol ne propunem sa analizam, sa criticam, sa lamurim conceptul de societate asa cum este el, asa cum il percepem in general de cele mai multe ori. Sigur ca, fiecare dintre noi avem propria parere despre ceea ce inseamna societatea, mai ales cea in care traim, nu cea ideala, dar si asupra acesteia din urma. Insa, desi unii dintre noi avem conceptii diferite, unele dintre ele sunt eronate, ba chiar fanteziste si se transforma in paradigme ce ne tin imbuteliati in ceva ce nu exista. Numai un om care se trezeste poate observa acestea. Cei care nu, raman inca imbuteliati in aceste concepte.

Dupa cum putem vedea in citatul de mai sus, lucrurile stau chiar asa: societatea nu este nimic palpabil, iar sociologii sunt de acord ca este un construct uman. Am putea parafraza si am spune: este un construct mental, intelectual, conceptual, o norma intelectuala care ne ajuta, chipurile, sa ne raportam la noi insine, la lume, la mediul urban si profesional in care ne miscam etc. Insa, ceea ce este real, este individul si constiinta sa. Ea este cea care anima trupurile de carne si oase.

In paradigma materialista vedem exact invers. Credem ca creierul, inima, celelalte organe, tot corpul uman sunt generatoare responsabile de obiceiuri, ganduri, emotii si instincte, ceea ce este fals. Daca ar fi sa le cautam cu bisturiul, nu le-am gasi pe nicaieri, insa in ele credem. Ne raportam la corp, la carne si oase, la materie. De ce? Pentru ca ne luam experientele numai prin cele cinci simturi ale corpului fizic. Nu suntem atenti, nu ne observam in interior. Insa, ramanem imbuteliati in concepte mentale crezand ca sunt reale, cand ele sunt doar concepte mentale.

Exteriorul este reflexia interiorului.
Immanuel Kant

Etimologia cuvantului societate are o origine latineasca, din cuvantul societas, care, la randul sau, provine din cuvantul socius, insemnand camarad, tovaras, prieten, aliat etc. Daca extrapolam la un grup mai mare de oameni care poarta atributul socialis, observam ca si caracteristica relatiile dintre ei. Astfel ca, societatea avea sa fie o denumire data pentru un grup de oameni (fie comunitate locala – familie, ginta, trib, sat, oras sau cetate etc. –, fie o natiune intreaga) cu aceste relatii caracteristice intre ei, relatii de neam, de familie, de prietenie, de asociere de orice fel.

Insa, acest termen s-a inceput a fi folosit destul de tarziu, ca si entitate distincta fata de cea a statului, un alt concept intelectual pentru a defini o anumita structura compusa din institutii dintr-o anumita tara, fie cu forma de guvernamant republica, fie monarhie. Iata inceputul gandirii de stanga a socialistilor si comunistilor de mai tarziu: entitatea distincta fata de stat, concept ce apare si in lucrarea lui Marx, Capitalul, ca un element indezirabil ce va trebui sa dispara, care mai tarziu a fost adoptat de continuatorii ideii de noua ordine mondiala si globalism.

Epoca ratiunii, cand filozofii au inceput sa caute bazele seculare pentru analiza critica a institutiilor politice existente, a fost una dintre cele mai timpurii perioade in care ganditorii occidentali au ajuns sa vada societatea ca fiind ceva clar inaintea si in afara statului. Vehiculul folosit pentru a stabili aceasta diferentiere a fost doctrina contractului social.

O societate poate subzista printre diferiti oameni, ca si intre diferiti comercianti, doar dintr-un sentiment al utilitatii fara nici o iubire sau afectiune reciproca, cu conditia ca ei sa se abtina de la a-si cauza prejudicii.
adam smith
Adam Smith

Secularizarea lumii graviteaza in jurul acestui concept prin care insisi oamenii se considera in afara statului. Dar in acest caz se refera la acea fila de istorie in care, regele Ludovic al XIV-lea rostea faimoasa expresie „Statul sunt eu!”. Prin aceasta auto-consideratie hegemonica, autoritara si dictatoriala, asa cum ea a fost perceputa de mase, dar si de catre ganditorii acelor vremuri, s-a pecetluit nevoia stringenta a lumii de a se debarasa de monarhia care se auto-considera divina. Unsul lui Dumnezeu, asa cum se credea monarhul, avea sa fie violent inlaturat in epoca si sa se stabileasca victoria ratiunii asupra superstitiilor, miturilor si prejudecatilor adeptilor spiritualisti ai bisericilor de atunci, numai ca sa fie inlocuite cu alte mituri, prejudecati si superstitii, de aceasta data, de tip materialist, aducandu-ne aminte si de revolutia bolsevica prin care monarhia criminala a fost inlocuita de alti criminali. Doar eticheta s-a schimbat, nu si constiinta umana adormita si imbuteliata in propriile sale delicte.

Prin aceasta aparenta victorie a rationalismului secularizant asupra bisericilor si dogmelor sale de nezdruncinat, s-au pus bazele unui relativism cultural care s-a raspandit rapid si in mediul academic, dar si in mediul stiintific. Concepte precum evolutionismul si paradigma dihotomica (a celor doua opuse) a lui a avea si a nu avea, prin care cei avuti se considerau net superiori, evoluati fata de cei care nu au, fata de saraci, fata de mizerabilii lui Hugo, fata de amarati, se raspandeau peste tot in Europa si peste ocean, mai tarziu. Ele au pus baza sistemului socio-politic de mai tarziu, cel de acum.

Traiesti in societate, spun unii. Trebuie sa traiesti in societate, spun altii. Esti dependent de societate, declara altii. Insa, societatea nu exista, noi am inventat-o. Dar pentru ce am inventat-o? Credem ca putem mai mult daca o avem? Cumva, unde-s doi, puterea creste? Dar unde-s un milion? Se spune ca avem mai multe facilitati. Trebuie sa traiesti in societate, altfel, ca individ, nu te descurci. Problema este ca aceasta chestiune este doar teorie. In practica, pica, nu serveste. Individul se descurca pentru ca are potential, are capacitati. Individ cu individ compun societatea, daca ar fi sa o luam asa. Daca individul nu se descurca el insusi, cine sa-i realizeze, sa-i dea drepturi si facilitati? Institutiile? Si ele tot din indivizi sunt compuse. Dar cine? Statul? Tot din indivizi! Dar care? Bancile? Corporatiile? Tot din indivizi! Ce este societatea? Un grup de indivizi? Asa este!

Sa mergem mai departe.

Spuneam de Epoca Ratiunii. S-a intamplat ca atunci s-au pus bazele doctrinelor de tip socialist si comunist, dar si capitalist care au fost aplicate in ariile socio-politico-economice. Pentru simplul fapt ca s-a ignorat factorul divin, din nestiinta, din necunoastere, s-a ignorat (si de altfel inca se mai ignora) factorul natural. Revolutia industriala care a pornit acum cateva secole a introdus in ecuatie ceea ce astazi se numeste poluare. Aceasta a luat amploare si s-a complexificat. Poluam chimic, biologic, fonic, fizic etc.

Societatea exista in relatiile concrete dintre grupurile sociale si nu in conceptele folosite de filozofi pentru a rezuma aceste relatii. Geistul este o simpla constructie analitica a observatorului. Bazele reale ale societatii si izvoarele reale ale dezvoltarii sociale se afla in relatiile economice dintre barbati.
karl marx
Karl Marx

Societatea exista in relatiile […] dintre grupurile sociale. Societatea exista in grupurile sociale. Societatea e sociala. X=X sau X=Y? Ce este X si ce este Y? Limbaj de lemn!

[…] si nu in conceptele folosite de filozofi pentru a rezuma aceste relatii. Dar de ce sa nu rezume? De ce sa nu explice? Care sunt aceste relatii? Revin asupra a ceea ce am scris mai sus, fiind caracteristici pe care le impartasesc impreuna.

Toate aceste concepte ale gandirii secularizante sunt iluzorii, nu au existenta reala, sunt fabricatiile mintii umane.

In lumea crestina, ca sa vorbim la antipozi, societatea nu exista. Crestinul practicant, devotul crestin, credincios si traitor de adevaruri, de miracole si revelatii, chiar si in viata de zi cu zi, in care vede, observa firele subtile care formeaza scenariul vietii, considera societatea lumea exterioara, gri si trista a cotidianului urban printre blocurile de beton, in afara naturii inconjuratoare. Este o alta lume. Are forma gandirii secularizante care tinde sa aglomereze familiile umane si, daca se poate, sa le puna una peste alta.

Exista, in schimb, familie, comuniune, unde oamenii traiesc dimpreuna ca sa-si aduca aminte de omenie, ajutandu-se reciproc in tot ceea ce inseamna viata de zi cu zi dar si in viata spirituala. Ei traiesc spiritual, in bucurie unul fata de celalalt, iar cand vorbesc intre ei nu socializeaza, ci comunica ca de la om la om, de la duh la duh, de la suflet la suflet, de la constiinta la constiinta. Si acestea sunt reale pentru ca manifesta valori eterne. Omenia, cu toate valorile ei, sta in picioare de milenii, traieste si actioneaza intre si printre noi in toate vremurile, nu numai acum, si nu este un construct al mintii. Nu este morala, ci etica universala eterna. Este mereu aceeasi si nu se schimba in acord cu vremurile. Desi nu are carne si oase proprii, are prin noi, prin cei care dam omenie tuturor, traieste cu noi si prin noi, se manifesta prin noi. Constiinta suntem noi, iar societatea nu.

Cand suntem in natura, in padure, prin zavoi, pe munte, pe mare, unde e societatea? Printre copaci? Printre stanci sau geamanduri? Pe nisip? Printre firele de iarba? Intre noi? Socializam prin padure, pe munti, pe ape? Nici nu ne gandim la asa ceva! Numai cand ajungem in oras, zidurile inalte parca ne impun sa socializam. Este gresit? Nu, este doar fals. Noi am inventat asa ceva. Scopul? Controlul. Iar cand vorbim despre acesta, vorbim despre ceea ce se culmineaza prin cele 24 de protocoale. Nu mai conteaza milioanele de oameni pe care-i facem sa dispara, doar sa schimbam radical lumea.

Paradigma evolutionista, care s-a autocontrazis in epoca, vorbeste despre societatile primitive si despre stramosii nostri primatele ca au evoluat coborand din copaci, pe pamant, trecand de la modul de viata arboricol, la cel terestru. Insa, aceste afirmatii nu au baza stiintifica, verificata in mod real. Nu exista dovezi. Si astazi exista primate arboricole. De ce nu coboara pe pamant sa se faca oameni? Nici animalele care traiesc in grupuri nu se auto-denumesc sociale. Noi le denumim.

Mai spuneau si ca, la inceputuri (de parca ar fi fost acolo sa dea marturie), existau comunitati de vanatori si de culegatori. Ba chiar barbatii erau vanatorii, iar femeile culegatoare, insa si ele mananca carne, nu numai verdeturi, fructe si legume, nu se mai diferentiaza prin ceea ce mananca. Ambii au aceleasi corpuri cu aceleasi nevoi. Oricum, scheletul primatelor este orientat diferit fata de scheletul uman. Nu exista nici o urma de tendinta verticala, bipeda, ci din contra, exista o tendinta inversa, de coborare catre patrupedie, sa spunem asa, in structura osoasa a primatelor, chiar si la cele mai avansate (gorile, urangutani, cimpanzei etc.).

In fine, exista mai multe tipuri de societati: pre-industriale, industriale, post-industriale, agrare, pastorale, vanatoresti, horticulturale, vinicole, feudale, ba chiar si orientale, occidentale, antreprenoriale, guvernamentale, e-guvernamentale, democratice, e-democratice etc. Toate aceste denumiri sunt precum niste sindicate, bresle, comunitati specializate, cu caracteristici proprii care, chipurile, le deosebesc de restul oamenilor. Daca nu esti intr-o societate, poate ai face bine sa intri intr-una, oarecum sa fii in randul lumii. Sau poate nu vrei sa faci parte dintr-un sistem, ca sa ai parte de beneficiile de acolo. Dar nu stii ce pierzi! Dar te descurci singur? Nu-ti e frica sa fii izolat, ca traiesti izolat, in singuratate fata de lume? Nu vrei sa ai un salariu si asigurari platite? Dar vrei sa fii victima unei crize economice? Cum ai trece peste asta? Te-ai pune la adapost de uraganul acesta? Ce stii sa faci? Ce-ti place sa faci? Cine esti tu?!

Revenind la aspectul economic, exista de asemenea si comunitati cooperatiste. Acestea sunt comunitati autosustenabile care au ca si centru de gravitatie omenia. Pot sa aiba sau nu neaparat o caracteristica religioasa, de obicei crestina, insa acei oameni au incredere in Creator si in Natura, iar acestia nu-i dezamagesc niciodata. Sunt oamenii altruismului real, ai bucuriei pentru binele aproapelui, ai solutiilor. Unde la unii exista gandirea pozitiva, la acestia exista nadejdea, increderea si corectitudinea. Ei gandesc corect, nu pozitiv, poleindu-se cu fraze innascute din afirmatia da.

Aceste comunitati sunt opuse celor care au imbratisat socialismul sau comunismul, inclusiv capitalismul.

Traim intr-o societate dependenta in mod deosebit de stiinta si tehnologie, in care aproape nimeni nu stie nimic despre stiinta si tehnologie.
carl sagan
Carl Sagan

(Dar cine o inventeaza?)

Comunitatile cooperatiste sunt bazate, deci, pe omenie si cooperare. Traiesc dimpreuna, la adapostul Naturii si sunt ingrijite de Natura.

Exista o stiinta naturala acolo unde astfel de valori se manifesta printre oameni, avandu-si fundamentul in comuniunea cu natura. Aceasta isi are propria sa tehnica, de asemenea, si nu este una irealista, superstitioasa, ci metodica, dialectica si practica suta la suta. Spre deosebire de teoremele, regulile si regulamentele doctrinelor de tip social, acestea au avut, au si vor avea succes in viata practica, de zi cu zi, inregistrate peste tot pe unde se afla in lume. Autosustenabiltatea isi are continuitatea in perpetuumul uman al constiintei. Unde exista constiinta, exista si binele aproapelui, iar aceasta este cheia succesului. E piatra de temelie.

Revenind la chestiunea religioasa si filozofica depistam ceva interesant care este contrar fata de ceea ce am spus, la faptul ca societatea nu are existenta reala si nici valoare si ca este un construct uman. In ultima parte a secolului al XVIII-lea, si mai ales in perioada de dupa Revolutia Franceza, multi teoreticieni sociali au devenit deziluzionati de ratiunea individuala si de metodele reductioniste ale filozofilor analitici. Pe masura ce filozofia romantismului a devenit mai influenta, societatea a fost privita ca un intreg organic, intruchipand intelepciunea practica si profunda a conventiei si traditiei. Fiind un produs organic cumulativ, societatea are o unitate organica. Segmentele analitice abstracte nu pot fi separate de intreg si modificate in mod arbitrar; a face asta inseamna a distruge interdependenta complexa a retelei vietii sociale. Cu alte cuvinte, suma indivizilor organici umani a fost numita societate. Iata o alta abordare mai palpabila a ceea ce s-a dorit prin termenul de societate.

Insa, ramanem la ceea ce spunea si G. Edward Griffin, faptul ca nu poti sa pui mana pe societate, cel mult pe doi indivizi pentru ca avem doua maini. Insa, nu pe intreaga societate.

Societatea este reala atata timp cat individul este real, cat exista. Daca nu mai sunt oameni pe pamant, societatea nu mai exista, spun rationalistii care au deschis un nou curent de gandire sociala acum cateva sute de ani. Aici exista si un adevar: acest construct uman nu-si mai are rostul daca nu exista indivizi. Nici Statul, nici Guvernul, nici politica nu ar mai exista daca nu ar mai fi oameni pe suprafata planetei acesteia.

Este utila societatea? Depinde pentru cine este si cine are nevoie de ea, de un asemenea construct. Dar sa nu uitam ca este un concept surogat de tip european occidental. In Asia nu exista asa ceva decat importat de pe continentul nostru. La fel putem spune si despre Africa, Australia sau cele doua Americi. Surogat, de ce? Tin locul, la fel cum morala tine locul eticii, comuniunii naturale, familiale ale oamenilor, ale indivizilor. In realitate, nu avem nevoie de ea. Membri unui trib din Africa nu sunt angajati in S.C. TRIBUL AFRICAN S.R.L. Ei sunt membri acelui trib, si atat. Nu primesc salariu, nici asigurari. Nu au doctor de familie ci vraci, vindecator, medic al naturii etc., cu totii, pe acelasi. Aceasta este forma initiala prin care sunt ei constituiti. Ca intervin alte lucruri si ajung sa se scoleasca in scolile noastre infiintate acolo sau in cele occidentale, este altceva. Acelea nu vin de la ei.

Comunitatile orientale au alte structuri, alte constructe umane prin care se eticheteaza, cum ar fi castele. Si acolo exista o morala a locului si timpului.

Societatea si morala tin in frau speta umana si o gestioneaza pentru a pastra o ordine a lucrurilor fara sa tina cont de contrapartea legii evolutiei, care este involutia. Totul se degradeaza in timp, inclusiv comunitatile umane sau sistemele pe care le avem. Insa, ideile socialiste, sau ale doctrinelor sociale, sunt progresiste de fel, pentru ca se considera ca evoluam in continuu. Daca ar fi asa, nu ar mai exista lumi, nici sori, nici galaxii, nici Universul. Totul s-ar fi savarsit si desavarsit. Insa, realitatea este ca exista echilibrul contrapartilor, aspectelor contrarii care lucreaza impreuna, se lupta impreuna.

Societatea nu da pe individ, ci individul da societatea. Daca societatea ajunge sa dea indivizi, atunci ei sunt ceea ce gandesc, dar chiar si asa, noi facem gandurile, nu invers. Influentarea este reciproca insa nu-l schimba in profunzime pe om. Doar ramane imbuteliat in timp si se separa de Natura si de Creator. Sa observam ce au adus doctrinele sociale oamenilor si vremurilor: poluare, foamete, mizerie, crime, razboaie, conflicte, infractiuni de tot felul, boli, care toate culmineaza in crize mondiale de tot felul. Sigur ca ordinea sociala este buna, insa nu este superioara. Nu te reface, nu te regenereaza atunci cand te degradezi, nu te ridica atunci cand decazi. Doar te mentine in ordine. Dar ordinea devine neputincioasa atunci cand intervine entropia involutie si a degradarii. Totul se degradeaza in timp. Totul! Astfel ca, numai valorile umane, si nu cele sociale, care sunt false, doar morale ale timpurilor, vor putea sa ridice omul si sa refaca societatea.

Cand pescuiesti cu iubire, momeste cu inima, si nu cu creierul.
mark twain
Mark Twain
Recommended Posts

Leave a Comment

Tinem legatura?

Daca doriti sa ma contactati, imi puteti trimite un mail folosind formularul de contact de mai jos.

Not readable? Change text. captcha txt
7 legi hermetice ale universului, 7 legi ale universuluiadn, secretul creatiei