Prof. dr. Gunter Pauli a fost numit Steve Jobs sau Che Guevara al sustenabilitatii. Intr-adevar, savantul si oratorul belgian este unul dintre cei mai cunoscuti propovaduitori ai intreprinderilor sustenabile. Totusi, „Economia albastra” poate intr-adevar sa schimbe lumea asa cum o stim? Sa vedem.

Septembrie, 2018. Zermatt, Elvetia. Summit-ul din Zermat are loc pentru a saptea oara. Profesorul Gunter Pauli sta in lounge-ul hotelului, tinand un pahar cu apa. Arata ca un dandy modern cu barba lui alba si tunsoarea exuberanta. Imbracat lejer, intr-un tricou si jacheta, etaleaza o sclipire intensa in ochi. Gunter Pauli este mereu pregatit, mereu gata sa atace status quo-ul.

In 1994, profesorul belgian a fost invitat in Japonia sa pregateasca celebrul Protocol de la Kyoto. Cu toate acestea, impactul real al prof. Pauli a provenit din conceptul Blue Economy (economia albastra – n. tr.). Domnia sa este primul care mentioneaza acest concept. Carismatic asa cum se prezinta, omul de stiinta Gunter Pauli, in varsta de 62 de ani, a evoluat rapid intr-un militant al miscarii Blue Economy. In ziua de azi, calatoreste prin lume, viziteaza companii, vorbeste pe scene ca personaj cheie din spatele Cercetarilor si Initiativelor – Zero Emisii (ZERI – Zero Emissions Research and Initiatives).

Economia verde este pentru bogati

„Cu totii ne dorim o lume mai buna. Ne-am gandit ca a face ca economia verde sa functioneze ar fi extraordinar”, spune prof. Pauli relaxat, insa increzator, si explica de ce aceasta abordare nu va functiona niciodata pentru majoritatea societatii. Companiile ecologice sunt mult mai mici si au mai multe cerinte. Drept urmare, produsele lor sunt mai scumpe. „Daca doriti o economie ecologica, va trebui sa platiti mai mult — mult mai mult. Iar asta inseamna ca este o economie pentru cei bogati.” — Nu, prof. Pauli nu bate apa in piua.

Abordarea pe care o propune este dupa cum urmeaza: „Economia albastra raspunde la necesitatile de baza cu ceea ce avem in timp ce genereaza plus valoare si locuri de munca,” ne explica. „Prima provocare este sa raspundem necesitatilor oamenilor. Si facem aceasta cu ceea ce au oamenii. Nu vom face acest lucru cu ceea ce producem din alta parte. Ne concentram nu pe a fi mereu ieftini — lucru care ar merge pentru economia verde — ci pe generarea plus valorii.”

Prof. Pauli intelege foarte simplu conceptul de valoare astfel: „Este ideea de multiple cicluri ale unui produs realizat de catre o companie.” Ne poate vorbi ore in sir despre aceasta, citand numeroase exemple. Iata unul dintre ele: „Am o ceasca de cafea, iar din zatul acelei cafele pot creste ciuperci, iar resturile pe care le lasa acele ciuperci sunt bune pentru gainile mele si, astfel, obtin trei fluxuri de numerar. Toate acestea sunt operate local cu ceea ce am.” Acest tip de gandire, dupa cum ne spune domnul Pauli, face ca firmele apartinand Economiei Albastre sa fie mai accesibile, sa aiba zero deseuri, si sa bage mai multi bani in buzunarele oamenilor.

„Si nu avem nevoie sa ne reducem!”

Astfel ca, Economia Albastra se concentreaza pe necesitatile de baza. „Atunci cand vorbim despre necesitatile de baza — hrana, apa, energie, sanatate — trebuie sa fie locale. Nu poti sa-mi spui ca servesti un mar din Chile in orasul Zermatt si, apoi, sa spui ca ‘Acest lucru este sustenabil!’ Scuze, nu este. Nu poate niciodata sa fie.” Societatea noastra sufera din cauza reducerilor. „Nu, nu avem nevoie sa ne reducem de la nimic”, se opune domnul Pauli. „Este mult mai placut, mai sanatos si inspirant sa oferim mai multa varietate la nivel local. Sa nu mergeti la oameni si sa le spuneti sa faca reduceri. Nu vor face acest lucru pentru ca au din ce sa plateasca. Nu cred in limite si regulamente. Consider ca avem nevoie sa-i inspiram pe oameni sa castige.”

Este convins ca poate sa ii invete pe oameni de ce este o alegere mai buna sa producem mere local, decat sa importam. L-am intrebat: „Atunci, de ce nu este acest concept imbratisat de mai multe companii de pe glob?” Iar profesorul Pauli se apleaca spre mine, deranjat, si-mi spune: „Nu-mi place sa aud aceasta intrebare! Avem 5000 de companii care produc ciuperci din zat de cafea. Mai avem vreo 2000 de companii care transforma resturile de la citrice in detergenti.”

Insa, companiilor economiei albastre, intr-adevar, le lipseste expunerea. „Dar, nu asta cautam. Nu avem nevoie sa pierdem timp si efort doar ca sa fim vazuti,” ne spune. ‘Fa fapte bune si vorbeste despre aceasta’ — nu este strategia. „Este ‘Fa-o!’ Si nu vorbim despre aceasta. Nu cu preceptul, ci cu exemplul.” Desigur, acest lucru poate sa fie valabil pentru antreprenori, dar nu si pentru acest orator.

Cel putin, prof. Pauli admite ca este nevoie de comunicare — nu catre clienti ci catre potentiali antreprenori: „Ne intereseaza oamenii care vin si fac.” Faptul ca afacerile opereaza local le fac mai accesibile. „Asa construim incredere,” ne explica dl. Pauli. „Fiind locali si raspunzand la necesitatile locale, cream legatura directa dintre producator si consumator. Nu avem nevoie de terte certificari.” Certificarile — adesea folosite de catre companii ca sa spele produsele intru a le atesta ca sunt ecologice — ar putea avea masuratorile gresite. Puteti avea un mar ecologic, dar copiii ar putea sa-l aleaga. Etichetele Fairtrade sunt desigur limitate. Cu toate acestea, comunicarea proceselor si a avantajelor pare a fi inevitabila — cel putin intr-o faza de tranzitie.

Profesorul Pauli nu face compromisuri cand vine vorba de obiectivele sale, insa pastreaza o atitudine pragmatica in ceea ce priveste mijloacele pe care le are. Astfel ca, devine un personaj controversat. Ne spune ca, in prezent, colaboreaza cu guvernul chinez pe diverse proiecte. Lucreaza cu scolile chinezesti la inlocuirea hartiei traditionale cu hartia de piatra, daca va vine sa credeti. De asemenea, el este autorul unor fabule care le provoaca gandirea creativa. Cateodata, ne explica, Partidul Comunist nu prea indrageste mesajele promovate. Insa, doar una din cele 180 de fabule a fost respinsa.

Cand l-am intrebat daca exista similaritati intre toate afacerile pe care le-a vizitat, dl. Pauli ne-a dat un raspuns clar: „Cred ca cel mai important component a fost faptul ca exista intotdeauna echipa. Adesea este o schema colaborativa a oamenilor. Pentru mine, acest lucru este foarte important. Si ma intreb daca putem vedea oameni care se distreaza in timp ce muncesc? Era o intrebare retorica.” De asemenea, crede ca a fi directorul general al companiei singur in birou poate fi benefic pentru ego, dar nu poate sa fie prea placut. Apoi, ii sclipesc ochii si continua: „Vrem sa aducem pasiune si distractie la locul de munca. Vrem ca initiativele noastre sa aduca o schimbare in lume.”

Sursa: medium.com.

De asemenea mai puteti vizita: gunterpauli.com.

Recent Posts

Leave a Comment

Tinem legatura?

Daca doriti sa ma contactati, imi puteti trimite un mail folosind formularul de contact de mai jos.

Not readable? Change text. captcha txt
law of attraction, successfizica cuantica, filozofia asiatica