child, copil, artist, creativ, arta, natura

Cand suntem mici visam. Cand suntem mari cream.
Constantin Brancusi.

Toate fiintele umane sunt creative prin natura lor. Copiii mici stiu acest lucru in inimile lor dar, pe masura ce cresc, majoritatea incep sa aiba indoieli. Traim intr-o cultura care descurajeaza gandirea creativa si vrea ca noi sa credem ca abilitatea artistica este rara. Cu timpul, majoritatea dintre noi invatam sa nu coloram (sau gandim) in afara cutiei.

Pentru copiii crescuti in societatile autoritare competitive, eforturile lor creative le pot fi criticate de catre parinti sau profesori, munca lor comparata cu “standardele” inflexibile si asteptarile pe care le au ceilalti. In prima parte a secolului trecut, sistemele de invatamant ale “natiunilor conducatoare” au fost concepute in mod intentionat (de catre cei in pozitii de putere) sa inhibe gandirea creativa si independenta, astfel incat sa incurajeze conformitatea si supunerea fata de autoritate.

In realitate, fiecare dintre noi are un mare potential creativ neexploatat, dar la fel ca si semintele, talentele unice ale fiecarei persoane au nevoie sa fie cultivate, incurajate si hranite. Aici, mai jos, sunt cateva idei despre cum sa ajutam copiii sa fie mai abili si creativi, si sa indepartam orice indoiala pe care le mai pot avea cu privire la propriul lor potential.

In primul rand, cauta bucuria, nu perfectiunea. Sta in puterea noastra a cultiva dragostea pentru invatare si creativitate in noi insine si in ceilalti. Multi artisti experimenteaza fericirea si implinirea launtrica fiind creativi, bucurandu-se de faptul ca fac lucruri. Asumandu-si riscuri, facand greseli, rezolvand probleme impreuna cu ceilalti si experimentand, toate sunt parti esentiale ale procesului creativ.

Pentru a mentine increderea, este esential sa nu se compare un copil cu altul. Gandirea comparativa este un mare ucigas al motivarii intrinsece si creativitatii, in special in scolile unde copiii sunt testati si li se dau note. Multi dintre noi am renuntat la anumite activitati sau forme artistice pentru ca am vazut cat de bine faceau ceilalti si am inceput sa ne indoim de potentialul nostru.

Aceasta forma de scolarizare este “non-educativa”, asa cum spunea John Dewey, pentru ca mediul de invatare descurajeaza, de fapt, dezvoltarea abilitatilor si interesul in viitor. Cel mai bun mod de a hrani increderea este de a ajuta tinerii sa experimenteze bucuria intr-o activitate, sa se accepte pe ei insisi ca incepatori si sa se distreze.

child, copil, artist, creativ, arta, natura

Pictura de Akiane Kramarik.

Este bine pentru adulti sa aiba asteptari ridicate, atata timp cat nu sunt standarde rigide care sting increderea copiilor, curiozitatea, creativitatea, interesul si dragostea pentru invatare. Asa cum spunea Maria Montessori, “o proba a corectitudinii procedurii de invatamant este fericirea copilului”.

Cand elevii nu sunt auto-critici si judecatori (ai greselilor lor) atunci apare motivatia intrinseca. Aceasta este fericirea pe care o vedem la copiii mici, pe care scolarizarea institutionala si testele standardizate le pot zdrobi sau inhiba.

child, copil, artist, creativ, arta, natura

Majoritatea artistilor sunt auto-didacti, care-si petrec mare parte din timpul liber practicand si invatand in mod creativ despre ceea ce le place. In Japonia, una dintre diferentele culturale cheie este faptul ca se pune mult accentul pe practica si pe imitatie, dar libertatea de creatie si de auto-directie este de obicei descurajata.

Rezultatul fiind nenumarati copii si adulti japonezi care stapanesc la perfectie pianul si vioara, dar nu li s-a dat niciodata sansa sa compuna sau sa interpreteze o melodie (compozitie) proprie. Creativitatea necesita experimentare, explorare si asumarea riscurilor, a asculta (si exprima) muzica ce creste in sufletele noastre.

Unul dintre cele mai bune moduri de a inspira invatarea si de a ne bucura de a fi creativi este sa studiem si sa imitam ceea ce iubim cel mai mult. Toti artistii incep prin a copia si a imita pe ceilalti care i-au inspirat. Bob Dylan a imitat stilul de a canta al lui Woody Guthrie, Van Gogh facea cópii de stampe japoneze si picturi pointiliste, Beatles au inceput facand cover-uri ale cantecelor altor muzicieni pe care ii admirau.

Copiii vor avea beneficii daca sunt incurajati sa-si petreaca timp semnificativ cu (si sa invete din) lucrarile creative ale oamenilor iscusiti care ii inspira. Acest tip de angajament este o parte esentiala in educatia unui copil si nu e necesar sa aiba loc in scoala. Profesorii ar putea, de exemplu, sa le dea ca si tema pentru acasa sa petreaca timp cu lucrarile creative care le plac si apoi sa scrie (sau sa faca o prezentare) despre experienta lor.

Pentru a se bucura de procesul creativ poate fi de ajutor sa inteleaga rolul atentiei si al fluxului in construirea abilitatilor si dezvoltarea marii maestrii. Cand invatam si suntem creativi, concentrarea constienta se transforma intr-o stare psihologica placuta de atentie concentrata numita “a fi in zona” sau flux.

A experimenta fluxul este un semn ca abilitatile unui om sunt puse la incercare, faptul ca cresti si inveti. Fie ca e vorba de cantatul la pian, a citi carti sau a merge pe bicicleta, abilitatile unui om se vor imbunatati in mod natural datorita faptului ca mereu a practicat si s-a concentrat asupra lor. Majoritatea copiilor inteleg aceasta intuitiv, dar pe masura ce cresc uneori este util sa li se aminteasca.

A gandi prea mult la viitor sau a ne simti fortati sa facem ceva este o distragere care ne blocheaza sa ne dezvoltam intregul nostru potential. Foarte multe dintre problemele si nefericirea lumii provin dintr-un sentiment ca ceva lipseste – oameni care alearga dupa fericire, succesul material, statutul social, rezultatele pe viitor sau satisfactiile imediate.

Scolile ne-au dresat ca sa ne conformam cu cerintele celor aflati in pozitii de autoritate, a crede ca fericirea si libertatea trebuie sa fie amanate. Ne este, apoi, imposibil sa experimentam simpla bucurie de a fi creativi, talentati si vii – chiar aici si acum pe aceasta planeta.

Intr-un fel, viata fiecaruia este o potentiala opera de arta, dar noi si copiii nostri am fost spalati pe creier ca sa credem altfel. Daca privim cu atentie istoria invatamantului institutionalizat, pare ca “modelul de fabrica” a fost conceput de industriasi bogati la inceputului secolului trecut. Au vrut sa antreneze copiii sa devina muncitori ascultatori si consumatori materialisti (care le-ar cumpara produsele in viitor), mai degraba decat artisti creativi si producatori de sine-statatori, fericit ancorati in prezent.

Prin urmare, este responsabilitatea parintilor si profesorilor, care stiu mai bine, sa conteste si sa schimbe aceasta paradigma arhaizata. Pentru a face aceasta, trebuie, mai intai, sa ne “eliberam” pe noi insine de miturile pe care le-am invatat, si apoi sa le aratam copiilor nostri cum ne ofera viata posibilitati nesfarsite pentru libertatea de creatie, de invatare, maiestrie si bucurie.

Asadar, sa incheiem cu un indemn de-al lui Kurt Vonnegut:

Du-te in arte! Nu glumesc.
Artele nu sunt un fel de a-ti castiga existenta.
Sunt un mod foarte uman de a face viata mai suportabila.
Practicand o arta, indiferent cat de bine sau rau,
este un mod de a-ti face sufletul sa creasca, pentru numele lui Dumnezeu.
Canta la dus! Danseaza pe muzica de la radio! Spune povesti!
Scrie o poezie unui prieten, chiar daca e jalnica!
Fa-o pe cat posibil de bine!
Vei primi o recompensa enorma.
Vei fi creat ceva.

Save

Recommended Posts

Leave a Comment

Tinem legatura?

Daca doriti sa ma contactati, imi puteti trimite un mail folosind formularul de contact de mai jos.

Not readable? Change text. captcha txt
estetica japonezaateu