Viziunea holistica a ecologiei profunde

Ecologia profunda a aparut ca o expresie pluri-disciplinara in cautarea unor solutii la problemele serioase de mediu cu care societatea noastra a inceput sa se confrunte odata cu acutizarea dezechilibrelor generate de industrializarea accelerata si globalizare. O analiza corelata a acestor dezechilibre ne arata ca ne aflam in fata unei crize sistemice, care nu poate fi inteleasa prin abordarea izolata, separata a problemelor. Tocmai de aceea, demersul propus de ecologia profunda se fundamenteaza pe o viziune holistica asupra lumii, in care totul este vazut ca interconectat, iar cheia iesirii din aceasta criza consta in primul rand in reconsiderarea locului nostru, ca fiinte umane, in mediul inconjurator. Mai exact, ecologia profunda considera nu doar ca ne confruntam cu o criza sistemica a societatii umane, ci ca la radacina acestui dezechilibru se afla o criza de constiinta a umanitatii.

Termenul „ecologie profunda” a fost introdus pentru prima data[1] de catre filozoful norvegian Arne Naess in anul 1973. Prin sublinierea necesitatii de a privi mai profund ecologia, Naess sugera sa persistam intr-un efort de interogare interioara pentru a afla mereu cauzele mai adanci ale fenomenelor, dincolo de raspunsurile superficiale.

In opinia lui Naess, prin aceasta orientare sincera de constientizare se evidentiaza caracterul antropocentric al societatii noastre, bazat pe tendinte dominatoare, utilitariste si materialiste. Efectul distructiv care survine este adeseori devastator. Rapoartele[2] de mediu arata ca civilizatia umana provoaca disparitia in masa a numeroase specii de plante, insecte sau animale, la o rata de aproximativ 140.000 de specii pe an, ceea ce reprezinta o rata de (cel putin) 100 de ori mai mare decat disparitia naturala a acestora. Savantii estimeaza[3] ca daca tendintele actuale imprimate de activitatea umana vor continua, atunci 75% dintre specii vor disparea in urmatoarele cateva secole. Inevitabil insa, consecintele se intorc si asupra oamenilor deoarece echilibrul naturii functioneaza ca un ansamblu, de care depindem mult mai mult decat banuim la prima vedere. Din acest motiv ecologia profunda afirma ca fiecare specie are un drept egal la supravietuire, dezaproband atitudinea aroganta a societatii consumeriste de a considera oamenii indreptatiti sa exploateze pana la disparitie celelalte specii.

Un exemplu concret si foarte sugestiv al dez-echilibrarii grave induse de activitatea umana iresponsabila este cel al afectarii dramatice a populatiilor de albine. Datorita poluarii industriale si a pesticidelor foarte puternice folosite in agricultura multe specii de albine au disparut. Acest fapt afecteaza insa procesul esential de polenizare: specialistii spun ca „peste 70% din productia mondiala de alimente depinde de polenizare”. Daca ne gandim ca exista tari unde deja s-au pierdut 50% din coloniile de albine, este usor de dedus ca atunci cand polenizarea va scadea sub o anumita limita minima, culturile agricole vor deveni sterile, animalele nu vor mai avea ce manca si ca urmare insasi rasa umana va fi amenintata cu extinctia.

Ecologia profunda nu se limiteaza la a observa problemele si a emite prescriptii normative. Dimpotriva, abordarea sa se plaseaza pe o pozitie preponderent practica, descriptiva, axata pe un angajament ce vine din experiente profunde de constientizare, ce sunt apoi transmise si impartasite mai departe in lume. In acest sens, ecologia profunda a fost caracterizata de Arne Naess ca „o filosofie evolutiva, dar consecventa a fiintei, a gandirii si a actiunii in lume, care intruchipeaza intelepciunea si armonia ecologica a naturii”[4].

In ecologia profunda accentul nu se pune doar pe teza valorii intrinseci a fiecarei fiinte sau specii, ci si pe aceea a unei forme de „realizare de sine”[5], care deriva din conceptul de constiinta ecologica[6] sau sine ecologic[7], un fel de identitate mai larga.

Asa cum explica Arne Naess[8] sau Freya Mathews[9], „realizarea de sine” este atinsa prin asa-numitul proces de identificare prin care sunt experimentate niveluri tot mai inalte de unificare din punct de vedere psiho-mental cu mediul inconjurator: identificare cu prietenii, cu vecinii, cu comunitatea locala, cu compatriotii, cu rasa, cu umanitatea, cu viata, si – in final, intr-un sens mult mai larg si mai profund decat este constientizat de obicei – identificarea cu intregul Cosmos. Valoarea identificarii rezida in faptul ca atunci cand recunoastem contactul unor parti tot mai vaste ale Totalitatii cu identitatea noastra, survine o expansiune a constiintei si a iubirii de sine. Dupa cum evidentiaza fondatorul principal ecologiei profunde, Arne Naess, aceasta conduce la o extindere a atitudinii noastre protective si afective fata de lume.

Dincolo de utilizarea acestor idei si concepte care in opinia unor critici precum Murray Bookchin[10] au anumite conotatii mistice, Naess[11] sau Sessions[12] au insistat asupra faptului ca acest statut al „constiintei ecologice” se fundamenteaza pe o intelegere ce provine din experienta directa. Tocmai de aceea, spuneau ei, abordarea ecologiei profunde nu trebuie suprapusa cu un discurs filosofic, cu o ideologie sau cu vreo religie.

Sa analizam succint in continuare bazele teoretice ale ecologiei profunde din punct de vedere filosofic si stiintific.

Bazele filosofice ale ecologiei profunde

In forma sa academica, sistemul ecologiei profunde a fost elaborat prin lucrarile a patru filozofi de mediu: in primul rand norvegianul Arne Naess, apoi americanii George Sessions si David Rothenberg si nu in ultimul rand australianul Warwick Fox. Cadrul conceptual fundamentat astfel ofera o foarte complexa viziune asupra lumii, cu valoroase valente epistemologice si ontologice.

Un important sprijin epistemologic a venit din partea Teoriei Sistemelor, conform careia fiecare „parte” este inclusa intr-un „intreg”, dar in acelasi timp respectivul „intreg” este intotdeauna o „parte” din alte sisteme mai mari. „Intregul” insa, vazut ca sistem, este mai mult decat suma partilor datorita proceselor de rezonanta care apar intre componentele sale. Lucrarile lui Arthur Tansley[13], Raymond Lindeman[14], Eugene si Howard Odum[15] au fost deosebit de importante in dezvoltarea acestor abordari sistemice. De asemenea, abordarea dialectica a teoreticienilor Richard Levins si Richard Lewontin[16] a oferit o intelegere mai clara cu privire la relatia dintre parti si intregi si la relatia cauzala dintre acestea. In acest context ecologia profunda valorizeaza importanta fiecarei componente a ecosistemului, care contribuie intr-o forma specifica la echilibrul ansamblului.

Conceptul pivotal al ecologiei profunde este insa acela de „realizare de sine”, proces prin care micul sine uman (ego-ul personal) ajunge – prin metoda esentiala a „identificarii” – sa se expansioneze la o scara universalizata, unde se uneste cu „Sinele Universal”. Realizarea de sine este astfel procesul prin care sinele individual, devenit „sine ecologic” (sau „constiinta ecologica”), isi recunoaste adevarata esenta, care era deja (intr-o potentialitate inconstienta) de aceeasi natura cu cea a Sinelui Universal.

Arne Naess a definit sinele (eng. self) cu ajutorul unui concept dezvoltat in secolul al XVII-lea de filosoful olandez Baruch Spinoza, care a explorat si el dezideratul „realizarii de sine”. Sinele – spune Naess – este un sistem care se auto-mentine si poseda conatus[17], ceea ce in sistemul filosofic al lui Spinoza are semnificatia de „necesitate imperioasa de supravietuire si de a creste nivelul de actiune si libertate”. De asemenea, in ceea ce priveste conceptul de „Univers/Cosmos” este acceptata presupozitia ca acesta incurajeaza, sustine viata, adica are un anumit telos[18] (scop, menire, finalitate – in sens aristotelian) plin de maretie si de aceea are sens sa urmarim sa ne identificam cu el.

Observam aici ca posibilitatea identificarii sinelui uman cu Universul insusi (privit ca Sine Universal) deriva tocmai din acest dat ontologic al identitatii structurale dintre subiectul uman si existenta cosmica insasi. Relatia conceptuala dintre sinele uman si Cosmos a fost cu atentie analizata de Freya Mathews[19] in contextul unei metafizici particulare a intercorelarii (sau a Ecocosmosului), bazata pe Teoria Sistemelor si pe Cosmologia Geometro-Dinamica.

Regasim de asemenea in epistemologia ecologiei profunde conexiuni cu fenomenologia lui Martin Heidegger[20] sau cu teoriile dezvoltate de promotorii occidentali ai holismului, printre care ii mentionez pe Goethe[II], Spinoza, Friedrich Schiller, Joseph Schelling, Georg Hegel, Samuel Colerige, William Emerson, Henri Bergson, Rudolf Steiner, Humberto Maturana si Francisco Varela.

Foarte semnificativa este si convergenta conceptelor utilizate de ecologia profunda cu cele din scolile filosofice antice. Sensurile atribuite unor termeni ca „sine” sau „identificare” pot fi aproape intocmai regasite in filosofia orientala, in concepte precum „Atman” sau „samyama”.

Conceptul de „cosmos”[21] este, de asemenea, deosebit de relevant in filosofia Greciei Antice, unde avea sensul de „tot armonios, organizat”.

Un alt concept, acela de „interconectare ecologica” are similaritati frapante cu „Legile Corespondentei”, enuntate in asa-numitele „Table de Smarald” din scrierile filosofice antice grecesti si egiptene, in care se afirma ca „Ceea ce este jos este precum ceea ce este sus, iar ceea ce sus este precum ceea ce este jos pentru a intregi miracolul Totului”. Foarte asemanator, in traditia orientala vedica se mentioneaza ca „Ceea ce este aici (in fiinta mea) este pretutindeni (in intregul Univers). Ceea ce nu este aici, nu este nicaieri” sau ca „Partea este (inclusa) in Tot, iar Totul este (se reflecta) in Parte”.

Interesant este ca in traditia indiana Ayurveda si in medicina chineza intalnim numeroase aplicatii practice ale acestor enunturi, de exemplu in constatarea ca diferite zone corporale (privite ca „parti” – cum ar fi talpile, palmele, lobii urechilor, irisul ochilor) reflecta starea de sanatate a corpului (privit ca „intreg”).

Toate aceste corelatii au fost conceptualizate intr-o maniera moderna de savanti prestigiosi ai timpurilor noastre cum ar fi David Bohm[22] si Michael Talbot[23] in „Teoria Universului Holografic” sau de catre Carl Gustav Jung si Wolfgang Pauli, in „Teoria Sincronicitatilor”[24], unde au abordat studiul inter-corelarii din punctul de vedere al starilor de constiinta.

Suportul stiintific al ecologiei profunde

S-ar putea spune ca evolutia insasi a stiintei a pregatit contextul potrivit pentru exprimarea viziunii ecologiei profunde. Pana la sfarsitul secolului al XIX-lea savantii priveau lumea preponderent prin prisma modelului newtonian: Universul era vazut ca un fel de ceasornic urias, un sistem mecanic alcatuit din corpuri distincte, aflate in relatii clar definite. Odata cu aparitia teoriei relativitatii si mai ales a mecanicii cuantice, la inceputul secolului XX, oamenii de stiinta au constatat ca in aceste noi domenii vechile concepte nu mai pot fi aplicate. Vechea paradigma a devenit un simplu caz particular intr-un Univers care se revela intr-o complexitate bulversanta, ce nu mai putea fi analizata pe „parti”. Descoperirile revolutionare din fizica au revelat tot mai mult caracterul relativ, de continuum (spatiu-timp-materie-energie-informatie), interconectat, probabilistic si unitar (holistic) al realitatii. Mai mult decat atat, Albert Einstein si apoi multi dintre exponentii cuanticii au formulat teorii in care au afirmat ca exista o unitate a tuturor campurilor, un asa-numit „Camp-Unificat”[25] (sau „Energia Punctului Zero”, „Campul-Sursa”). Aceste teorii stiintifice au furnizat un cadru foarte concret conceptelor utilizate de ecologia profunda, oferind astfel un suport indemnurilor ecologiste spre o abordare holistica a problemelor de mediu.

Dar poate cea mai elocventa descoperire stiintifica in sprijinul demersurilor ecologiei profunde a fost aceea ca la nivel cuantic (sub-atomic) nu doar fenomenele observate sunt interconectate, ci observatorul insusi influenteaza fenomenul pe care il observa. Tocmai de aceea in stiinta cuantica este acceptat ca experimentatorul face efectiv parte din experiment, fiind denumit mai degraba „participant”. Cu privire la aceasta inter-conectivitate universala, Bill Devall si George Sessions afirmau in lucrarea lor publicata in 1985, „Deep Ecology”[26], ca „totul este conectat la orice altceva”, iar ecologistul Warwick Fox afirma in „Toward a Transpersonal Ecology: Developing New Foundations for Environmentalism”[27] ca „​​noi si toate celelalte fiinte suntem aspecte ale unei singure realitati care se desfasoara”.

La randul sau, stralucitul fizician David Bohm a formulat o teorie devenita celebra conform careia realitatea macroscopica ar fi de fapt desfasurarea unei realitati cuantice, implicite, care are ca substrat constiinta. In propria sa exprimare: „Suntem in legatura cu totul, nu doar extern, ci si intern. Constiinta este o relatie interna cu intregul, luam in interior intregul si actionam spre intreg. (…) Constiinta este intr-adevar cea mai imediata experienta a acestei ordini implicite. Holismul (eng. wholeness) nu este un loc in care sa ajungi, este un fel de atitudine sau abordare a intregii vieti. Este o cale. Daca putem avea o abordare coerenta a realitatii, atunci si realitatea ne va raspunde in mod coerent. Cred ca in Univers exista o inteligenta implicita, care se desfasoara”.[28]

Acest gen de concluzii stiintifice sugereaza ca am putea considera ca exista un mediu-substrat universal, la care participam cu totii, interconectati, si tocmai de aceea actiunile noastre au ecouri fata de care suntem responsabili. Pe aceasta viziune foarte moderna si indrazneata se sprijina demersurile practice ale acestei forme de ecologie, axate pe o transformare de atitudine.

Si in analiza suportului stiintific al ecologiei profunde, ca si in cea a valentelor sale filosofice, descoperim clare conexiuni – sau chiar similaritati – cu conceptele existente de mii de ani in intelepciunea traditiilor stravechi ale omenirii. In acest sens, Fritjof Capra, laureat Nobel pentru fizica, a descris paralele foarte semnificative intre traditiile spirituale orientale (hinduism, budism, taoism, jainism) si fizica moderna (in special mecanica cuantica). El a elaborat chiar o lucrare pe aceasta tema, intitulata The Tao of Physics (Taofizica)[29]. Termenul „Tao” desemneaza in filosofia chineza „ordinea” sau „calea”, mai exact desfasurarea plina de ordine si armonie a evenimentelor din univers. Un pasaj edificator din „Taofizica” este acesta: „Cea mai importanta caracteristica a viziunii spirituale orientale – aproape ca am putea spune ca este vorba despre esenta ei – este constiinta Unitatii si interelationarii dintre toate lucrurile si fenomenele, experienta ca toate fenomenele lumii sunt manifestari ale unei Unitati fundamentale. In mod analogic, teoria cuantica arata ca nu putem descompune lumea in unitati independente de existenta. Pe masura ce mergem in adancimea materiei, natura ne arata ca nu exista caramizi de baza, izolate, ci totul ne apare ca o retea complicata de raporturi intre diferitele parti ale Intregului.”

In studiul sau Fritjof Capra subliniaza ca „In fizica moderna, tema constiintei a fost ridicata in legatura cu observarea fenomenelor atomice. Teoria cuantica a aratat foarte clar ca aceste fenomene pot fi intelese doar ca legaturi dintr-un lant de procese, al carui final se afla in constiinta observatorului uman.” Capra arata ca aceste constatari sunt „in armonie perfecta cu traditiile spirituale orientale, care au privit intotdeauna constiinta ca parte integranta a universului”.

Si un alt laureat Nobel pentru fizica, Eugene Wigner, evidentia in lucrarea sa „Simetrii si reflectii – Eseu stiintific”[30] ca „Nu este posibil sa formulam legile teoriei cuantice intr-un mod complet, fara a ne referi la constiinta”.

Conexiunea ecologiei profunde cu spiritualitatea

Reprezentantii ecologiei profunde afirma ca experienta „constiintei ecologice” este tangenta cu spiritualitatea deoarece ne reveleaza un sens mai adanc al existentei si un raspuns la intrebarile fundamentale ale vietii. Acest raspuns plin de semnificatie nu vine insa dintr-o teoretizare intelectuala, ci din impactul trairii unor momente de „trezire”, din forta unei constientizari mult mai cuprinzatoare, globale, de „conectare cu intregul”. Este vorba despre o stare de intelegere euforica a unor valori esentiale, insotita de o vindecare a sentimentului de alienare, ce este inlocuit de un inefabil sentiment de a trai in armonie cu natura.

Multi dintre sustinatorii ecologiei profunde au descris astfel de stari, care fie le-au aparut spontan, fie au fost gradat cultivate prin aplicarea metodelor practice. Printre precursorii sau exponentii celebri care au trait astfel de experiente ce le-au transformat radical vietile, pot fi mentionati Aldo Leopold, John Seed, James Lovelock, Fritjof Capra, Edgar Mitchel sau Joanna Macy.

In cartea sa „A Sandman County Almanac”[31], Aldo Leopold a descris o astfel de experienta aratand ca aflandu-se la un moment dat in natura a simtit pentru prima data ca era complet unit cu o vasta realitate care avea o putere extraordinara de a-si comunica maretia. Atitudinea prin care inainte vedea natura doar ca pe o masa inerta aflata acolo numai pentru folosul omului a disparut. In locul ei a aparut recunoasterea clara a fiintei uriase a Naturii pline de puritate si de viata. A simtit ca a fost un moment de expansiune extraordinara a constiintei, a bucuriei si a energiei, o veritabila experienta spirituala sau religioasa.

Iata cum a descris si Fritjof Capra[32] o astfel de stare de constiinta pe care a avut-o: „Stateam pe malul oceanului intr-o seara de vara, privind valurile care se rostogoleau, cand deodata am devenit constient de tot ce ma inconjoara, avand senzatia ca sunt angajat intr-un urias dans cosmic. Fiind fizician, stiam ca nisipul, stancile, apa si aerul din jurul meu erau compuse din molecule si atomi in stare de vibratie, constand din particule care creeaza si distrug alte particule prin interactiune. Stiam, de asemenea, ca atmosfera pamantului era continuu bombardata de raze cosmice, particule de inalta energie, care suporta multiple ciocniri cand patrund in aer. Toate acestea imi erau familiare din timpul cercetarilor mele in fizica energiilor inalte, dar pana atunci experimentasem numai cu ajutorul graficelor si a teoriilor matematice, in timp ce pe plaja unde ma aflam, experientele mele devenisera vii. Traiam cascadele de energii care coborau din spatiu, in sanul caruia particulele erau create si distruse dupa o pulsatie ritmica. Am trait in acel moment viata atomilor, elementelor, ca si a atomilor corpului meu, in cursul acestui dans cosmic de energie. Simteam ritmurile si auzeam sunetele. In acel moment precis am stiut ca era dansul lui SHIVA, Domnul divin al dansului cosmic.”

O experienta similara a trait si astronautul Edgar Mitchell[33] in timpul misiunii de intoarcere cu naveta spatiala Apollo 14 de pe Luna. Dupa ce a revenit pe Pamant, el a relatat ca a existat o perioada cand a fost coplesit de un sentiment cu totul deosebit, foarte profund, de „conectivitate universala”, marcat de „o senzatie de beatitudine, de atemporalitate si de comuniune” care pur si simplu l-a uimit. A devenit brusc constient de faptul ca Pamantul, oamenii, animalele, toate fiintele vii formeaza un intreg sinergetic. Aceste trairi i-au dat o senzatie de euforie extraordinara, de nedescris. Mitchell a explicat ca acel eveniment i-a schimbat complet viata, perspectiva asupra lumii, precum si perceptia locului pe care fiecare il ocupam in Univers. Astronautul a mai declarat ca nu poate descrie cu precizie experienta pe care a avut-o, insa este sigur ca a avut o revelatie a unei realitati ignorate de cei mai multi si anume ca „oamenii, locurile si toate fiintele sunt mult mai apropiate, au o relatie de interdependenta, de conectivitate mult mai apropiata decat se crede”.

Mitchell nu a fost insa singurul astronaut care a avut revelatia „efectului de ansamblu”, cum a fost el denumit. Dimpotriva, exista zeci de relatari similare descrise de alti astronauti care certifica autenticitatea acestor trairi.

Cu toate acestea, scepticii si materialistii sustin cu tarie ca relatarile de genul acesta sunt pur subiective, rodul unei imaginatii exagerate, sau chiar a unor stari patologice, ce ar trebui mai degraba investigate clinic. Dincolo de faptul ca astronautii sunt persoane a caror sanatate psihica este validata de trecerea a numeroase teste de specialitate, este util de stiut ca exista neurologi si psihologi care au studiat foarte serios acest gen de trairi. Printre acestia pot fi mentionati cei de la universitatile americane Pensilvania, Houston sau Thomas Jefferson. Astfel, intr-un studiu realizat la Universitatea Pensilvania si publicat in revista Psychology of Consciousness: Theory, Research, and Practice, 2016; 3 (1) cercetatorii David Yaden, Johannes Eichstaedt, Jonathan Iwry, Kelley J. Slack, Yukun Zhao, George E. Vaillant si Andy Newberg au constatat ca trairile de care vorbesc astronautii pot fi clar identificate prin scanarea activitatii lor cerebrale iar datele indica stari de constiinta foarte complexe, superioare. Mai mult decat atat, conform studiului, trairile astronautilor sunt similare cu ale celor care ating stari profunde de meditatie sau rugaciune, in care acestia „ajung sa vada intregul cosmos ca o retea cuantica interconectata, unde constiinta nu este separata, ci o parte a Universului”. Tocmai de aceea, in psihologia transpersonala (ale carei baze au fost puse de savanti precum Stanislav Grof, Abraham Maslow, Ervin Laszlo sau, inaintea lor, de psihologul si filosoful William James) aceste trairi au fost denumite „stari de constiinta cosmica”. In Orient, tratatele stiintelor spirituale (de exemplu Yoga Sutras, elaborata de inteleptul Patanjali) mentioneaza de mii de ani acest gen de stari prin denumiri precum „extaz divin”, „iluminare”, „samadhi”, „nirvana”, „satori” etc.

Urmarind sa transmita si sa familiarizeze cat mai multi oameni cu astfel de trairi, una dintre cele mai cunoscute promotoare ale ecolgiei profunde, Joanna Macy[III], a elaborat pe baza stiintelor moderne, a psihologiei si a traditiilor spirituale holistice o metodologie[34] ce urmareste re-conectarea la armonia intregului. Macy afirma ca nu este suficient sa intelegem, mult mai important este sa experimentam ca totul este interconectat. Din experienta sa in lucrul cu mii de oameni din intreaga lume, ea evidentiaza ca o astfel de raportare ne poate oferi speranta si ne poate ajuta sa inspiram la randul nostru actiuni colective curajoase. Una dintre ideile principale pe care Joanna Macy o subliniaza in cartie[35] sale este aceea ca in realitate criza sistemica a societatii actuale este de fapt o criza a constiintei.

Si alti activisti de mediu au urmarit sa ajute grupuri mari de oameni sa realizeze aceasta re-setare a constiintei spre o stare de coerenta in raport cu societatea si cu Natura. Au fost organizate in acest sens in mai multe locuri din lume evenimente consacrate meditatiilor sau rugaciunilor colective pentru pace. Scriitorul James Twyman[36], unul dintre acesti organizatori, a exprimat foarte sugestiv modalitatea de actiune a acestor angrenari colective, care se bazeaza pe principiul ecologic al inter-corelarii: „Conflictele din intreaga lume sunt consecinta conflictelor noastre interioare. Razboaiele din intreaga istorie a umanitatii s-au datorat incapacitatii oamenilor de a-si rezolva propriile conflicte launtrice”.

Necesitatea unei transformari a mentalitatii cu care sa abordam problemele societatii actuale a fost denumita de filosoful ecologist John Seed drept „provocarea psihologica sau spirituala centrala” a epocii noastre: „Atata timp cat consideram ca mediul este ‘undeva acolo’, il putem lasa unui anumit grup special de interese, cum ar fi ecologistii, pentru a ne proteja in timp ce ne vedem de treburile noastre. Problema se schimba atunci cand ne dam seama profund ca natura ‘de acolo’ si natura ‘de aici’ sunt una si aceeasi, ca sensul de separare indiferent cat de vast, este totusi total iluzoriu. As numi nevoia unei astfel de constientizari ca provocarea psihologica sau spirituala centrala a epocii noastre”[37].

Concluzie

Orientarea de intoarcere catre noi insine, pentru o mai adanca reflectie si constientizare – asa cum propune si ecologia profunda – regaseste drumul deja „umblat”, adica minutios studiat si experimentat de catre stiintele spirituale traditionale. Indiferent de forma particulara (crestinism, hinduism, taoism etc.) de a cauta esenta lucrurilor, traditiile spirituale au ajuns la revelarea acelorasi adevaruri esentiale. Nu intamplator se afirma ca „inteleptii au o lume comuna”. In plus, faptul ca stiinta moderna confirma ceea ce inteleptii acestor traditii au afirmat in urma cu mii de ani, dovedeste ca intuitia umana a fost capabila sa perceapa sensuri fata de care omul „civilizat” din ziua de astazi a devenit din pacate aproape complet instrainat. Sedusa de aparenta atotputernicie a ratiunii, societatea actuala a uitat ce mai inseamna „intelepciunea”. De altfel, este aproape hilar ca desi sensul primar al preocuparilor „filosofice” era „dragostea de intelepciune”, asa-zisii filosofi din prezent privesc cu condescendenta termenul initial, ca pe un fel de arhaism. Ratacirea amara a majoritatii „filosofilor” de astazi apare ca evidenta atunci cand constatam ca ei se intrec in rationamente si sisteme de idei sofisticate, dar au pierdut bunul simt al armoniei cu natura.

Prin valentele sale practice, active, ecologia profunda a trecut de la o abordare academica a problemelor de mediu la o veritabila „miscare ecologica”, ce militeaza atat pentru o transformare principiala de atitudine, cat si pentru obiective mult mai concrete, cum ar fi oprirea extinctiei unor zone largi de habitat natural sau pentru realizarea unei durabilitati ecologice reale. Calea propusa implica o regandire a valorilor noastre, ca societate, in sensul de a invata ca suntem o parte integranta a retelei vietii si ca adevarata bunastare pentru noi se poate produce numai atunci cand suntem in armonie cu intregul si cu toate partile sale.

Ceea ce ramane insa esential din punct de vedere practic este ca aceste principii sa fie implementate in mod adecvat prin educatie.

In prezent Ecologia Experientiala a fost deja destul de larg raspandita in mai multe tari, in special in SUA[38], Marea Britanie[39], Germania[40], Rusia[41], Spania[42], Africa de Sud[43] si Australia[44]. De exemplu, in cadrul Schumacher College din Marea Britanie sunt reuniti activisti din peste 30 de tari, care in cadrul unor programe de stiinta holistica si ecologie profunda[45] urmaresc sa initieze diferite actiuni menite sa protejeze natura si populatiile indigene din mai multe parti ale lumii sau sa amelioreze conditiile de viata din Africa de Sud, sa acorde consultanta in „afacerile verzi” sau sa mobilizeze cat mai multi oameni spre asumarea unei atitudini mai responsabile fata de mediu.

Exista speranta ca aceste initiative raspandesc semintele unor moduri de a trai cu adevarat ecologice, pentru a re-aduce gradat ecosistemul planetar la nivelul de echilibru si armonie.

Referinte bibliografice

1] Arne Naess – The Shallow and the Deep, Long-Range Ecology Movement: A SummaryInquiry : An Interdisciplinary Journal of Philosophy 16 (1-4):95 – 100 (1973)

[2] Lawton, J. H.; May, R. M. (1995). „Extinction Rates”. Journal of Evolutionary Biology. Oxford: Oxford University Press.

[3] Carrington, Damian (August 29, 2016). „The Anthropocene epoch: scientists declare dawn of human-influenced age”The Guardian.

[4] Harding, Stephan (2002) – What is deep Ecology https://www.schumachercollege.org.uk/learning-resources/what-is-deep-ecology

[5]  Naess, A. (1977). „Spinoza and ecology”. Philosophia. 7: 45–54

[6] Christopher Uhl – Developing ecological consciousness: path to a sustainable world, Rowman & Littlefield Publishers, 2003

[7] Freya Mathews – The Ecological Self, Routledge, 1994

[8] „Identification as a Source of Deep Ecological Attitudes”, de Arne Naess

[9] Freya Mathews – Value in Nature and Meaning in Life, articol inclus in lucrarea Environmental Ethics, Cengage Learning 2012

[10] Murray Bookchin Will Ecology Become ‘the Dismal Science’? http://social-ecology.org/wp/1989/12/will-ecology-become-the-dismal-science/

[11] Fox, Warwick. 1995. Toward a Transpersonal Ecology: Developing New Foundations for Environmentalism. Albany: State University of New York Press (p. 219)

[12] Fox, Warwick. 1995. Toward a Transpersonal Ecology: Developing New Foundations for Environmentalism. Albany: State University of New York Press (p. 225)

[13] Tansley – an overview – https://www.sciencedirect.com/topics/agricultural-and-biological-sciences/tansley

[14] Raymond L. Lindeman, The Trophic-Dynamic Aspect of Ecology, Ecology, Vol. 23, No. 4. (Oct., 1942), pp. 399-417

[15] Eugene and Howard Odum – http://www.oxfordbibliographies.com/view/document/obo-9780199830060/obo-9780199830060-0190.xml

[16] Richard LevinsRichard C. Lewontin – The Dialectical Biologist, Harvard University Press, 1985

[17] https://plato.stanford.edu/entries/spinoza-psychological/

[18] https://plato.stanford.edu/entries/aristotle/

[19] Freya Mathews – The Ecological Self, Routledge, 1994

[20] Michael E. Zimmerman – „Rethinking the Heidegger-Deep Ecology Relationship”, Environmental Ethics, XV, 3 (Fall, 1993), 195-224

[21] Kosmos in Ancient Greece http://biblehub.com/greek/2889.htm

[22] David Bohm’s Holoflux, Holomovement, and Holographic Paradigm http://dbohm.com/david-bohm-holoflux-holomovement.html

[23] Michael Talbot – The Holographic Universe: The Revolutionary Theory of Reality, HarperCollins, 2011

[24] Beyond synchronicity: the worldview of Carl Gustav Jung and Wolfgang Pauli https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15533199

[25] Albert Einstein’s Unified Field Theory – SUNRISE Information Services, 2017

[26] Bill Devall, George Sessions – Deep Ecology: Living as if Nature Mattered, Gibbs M. Smith Inc, 2001

[27] Warwick Fox – Toward a Transpersonal Ecology: Developing New Foundations for Environmentalism, SUNY Press, 1990

[28] David Bohm – Wholeness & Fragmentation, 1990

https://www.youtube.com/watch?v=hfHzfonAgX4

[29] Fritjof Capra – The Tao of Physics: An Exploration of the Parallels Between Modern Physics and Eastern Mysticism, Shambhala, 2010

[30] Eugene Wigner – Symmetries and Reflections: Scientific Essays, Ox Bow Press, 1979

[31] Aldo Leopold – A Sandman County Almanac, Oxford University Press, 2001

[32] Pasajul face parte din lucrarea The Tao of Physics – Fritjof Capra

[33] Where Outer and Inner Space Converge: A Conversation with Edgar Mitchell https://www.huffingtonpost.com/laurie-nadel/where-outer-and-inner-spa_b_9198288.html

[34] Joanna MacyChris JohnstoneActive Hope: How to Face the Mess We’re in without Going Crazy, New World Library, 2012

[35] Joanna MacyMolly Young Brown, Coming Back to Life: Practices to Reconnect Our Lives, Our World, New Society Publishers, 1998; Joanna Macy, Despair and personal power in the nuclear age, New Society Publishers, 1983

[36] James Twyman – In Peace, We’re All the Same http://healthywealthynwise.com/?p=14815

[37] John Seed – Ecopsychologyhttps://www.schumachercollege.org.uk/learning-resources/ecopsychology

[38] Experiential learning and attitude change – Scholar Works at University of Montana, USA https://scholarworks.umt.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=8706&context=etd

[39] Deep Ecology in the Holistic Science programme – Schumacher College, UK – https://www.schumachercollege.org.uk/deep-ecology-in-the-holistic-science-programme

[40] Germany’s Environmental Movement http://www.ecology.com/2013/12/02/germany%E2%80%99s-environmental-movement/

[41] Russian Social-Ecological Union / Friends of the Earth Russia, St. Petersburg, Russia, http://www.foei.org/member-groups/asia-pacific/russia

[42] Permaculture, nature connection & deep ecology – Ecodharma center, Spain http://www.ecodharma.com/courses-events/2018/10/20/permaculture-nature-connection-deep-ecology

[43] Ecology as a Form of Experiential Learning  – Southern African Journal of Environmental Education https://www.ajol.info/index.php/sajee/article/view/122883

[44] Towards a theory of the Ecology of Reflection: Reflective practice for experiential learning in higher education – University of Wollongong, Australia http://ro.uow.edu.au/cgi/viewcontent.cgi?article=1650&context=jutlp

[45] Deep Ecology in the Holistic Science programme https://www.schumachercollege.org.uk/deep-ecology-in-the-holistic-science-programme

Recent Posts

Leave a Comment

Tinem legatura?

Daca doriti sa ma contactati, imi puteti trimite un mail folosind formularul de contact de mai jos.

Not readable? Change text. captcha txt
zen, povestiri zenpolaritate, fractali