Eu consider regii si conducatorii ca niste fire de praf; aurul si bijuteriile, ca nisipul si grohotisul; hainele luxoase ca pe niste zdrente obisnuite. Vad miliardele de lumi ale universului ca niste seminte marunte de rodie, iar marile, ca pe un strop de apa. Invatamintele lumesti sunt doar iluzii. Sfintul drum al iluminarii e ca un buchet de flori ce se deschide in fata ochilor nostri. Meditatia e ca un stilp ce sustine un munte, iar Nirvana, un vis in timpul zilei… Judecarea binelui si raului e ca dansul serpuitor al dragonului, iar ivirea si stingerea credintei e precum urma lasata de scurgerea anotimpurilor…

Buddha.

Gudo era invatatorul imparatului, dar ducea viata unui calugar ratacitor. Odata, in timp ce mergea spre Edo, capitala shogunatului, a ajuns intr-un satuc numit Takenaka. Era seara si ploua. Gudo era ud leoarca, iar sandalele i se rupsesera. Vazand in pridvorul unei case de la marginea satului atarnate cateva perechi de sandale, se hotari sa-si cumpere o pereche noua.

Femeia care ii vandu sandalele, vazandu-I ud, il invita sa-si petreaca noaptea in casa lor. Gudo primi, multumindu-i, si, intrand in casa, recita o sutra in fata relicvelor familiei. Apoi, femeia il prezenta mamei sale si copiilor. Vazand-o suparata, Gudo o intreba daca i s-a intamplat vreo nenorocire.

– Sotul meu e un cartofor si un betiv, se planse femeia. Cand castiga, se imbata si cheltuia tot. Cand pierde, imprumuta de la altii. Uneori e atat de beat, incat nici nu mai ajunge acasa… Ce sa fac?

– Il voi ajuta eu, spuse Gudo. lata niste bani, cumpara vin bun si ceva de mancare. Apoi du-te la culcare. Eu voi medita in fata relicvelor.

Sotul femeii se intoarse acasa pe la miezul noptii, beat, si incepu sa strige:

– Nevasta. m-am intors! Da-mi sa mananc!

– Am eu de mancare, spuse Gudo. M-a prins ploaia, iar sotia ta m-a invitat sa-mi petrec noaptea in casa voastra. Am cumparat vin si peste. Te invit si pe tine la masa.

Omul a fost foarte incintat. A baut tot vinul si a adormit imediat. Cand s-a trezit, dimineata, nu-si aducea aminte de nimic.

– Cine esti? I-a intrebat pe Gudo, aflat in meditatie.
– Sunt Gudo din Kyoto si calatoresc spre Edo.

Barbatul a fost cuprins de rusine. Nu rnai stia cum sa se scuze fata de invatatorul imparatului.

– In viata asta, totul e trecator, zambi Gudo. Viata e scurta. Daca vei continua sa joci jocuri de noroc si sa bei, nu-ti va ramane timp si pentru altceva. lar familia ta sufera…

Constiinta barbatului se trezi, parca dintr-un somn.

– Cum sa va rasplatesc pentru aceste invataturi? Lasati-ma sa va insotesc si sa va car lucrurile pana la coltul strazii!

– Cum doresti, accepta Gudo.

Cei doi plecara, iar dupa trei mile, Gudo ii spuse omului sa se intoarca acasa.

– Lasati-ma sa mai merg macar cinci mile, il ruga acesta. Si mersera mai departe.

– Acum poti sa te intorci.

– Inca zece mile! il ruga omul.

– Acum intoarce-te, spuse Gudo, dupa ce parcursera cele zece mile.

– Vreau sa te insotesc tot restul vietii, declara omul.

Actuala filosofie Zen din Japonia se bazeaza pe invataturile unui celebru maestru, succesorul lui Gudo. Numele sau este Mu-nan (cel care nu s-a mai intors acasa).

Recommended Posts

Leave a Comment

Tinem legatura?

Daca doriti sa ma contactati, imi puteti trimite un mail folosind formularul de contact de mai jos.

Not readable? Change text. captcha txt
zen, povestiri zen, buddhaarta concentrarii, lumea digitala, distragere