Unul dintre misterele care continua sa persiste in fizica cuantica este cunoscut sub numele de experimentul celor doua fante.

Fizicianul Richard Feynman, laureat Nobel pentru fizica in 1965, considerat unul din cei mai eminenti oameni de stiinta ai secolului XX, l-a descris ca fiind fenomenul care ne baga sub nas „cel mai mare mister” al mecanicii cuantice, ramas neexplicat.

Experimentul

Luam o cutie opaca, pe un perete al cutiei, facem o fanta ingusta. Pe peretele opus peretelui, punem hartie fotografica, la interiorul cutiei.

Daca plasam cutia in fata unui emitator fotonic (fotonii sunt considerati „particulele” care alcatuiesc lumina), care sa arunce fotoni, prin fanta, in interiorul cutiei, vom putea observa ca hartia foto a inregistrat o dara longitudinala – in mijloc o parte neagra (corespunzatoare zonei din fata fantei pe unde au intrat fotonii care s-au izbit de hartia fotografica. Dara se atenueaza spre margini.

In principiu, acesta este rezultatul la care ne-am astepta. Cea mai mare „cantitate” de lumina se concentreaza pe zona vis a vis de fanta, existand o parte a fotonilor care se disperseaza de la pozitia centrala, catre stanga si dreapta.

Acest rezultat se datoreaza caracterului „de particula”, de „materie” a fotonului, care in aceste conditii se poarta ca o particula, ca o „pietricica”.

Apoi schimbam experimentul si luam o cutie cu doua fante paralele.

Daca fotonul ar fi „particula”, poate ne-am astepta sa observam pe hartia fotografica doua dare intunecate, paralele, situate la o distanta una fata de cealalta – o distanta egala cu cea dintre fantele prin care au intrat fotonii (vezi video).

Insa realitatea ne arata ca nu este asa. Vom obtine un „sablon de interferenta”, constand in benzi luminoase si intunecate, paralele, care alterneaza la distante inegale.

Acest lucru a fost explicat prin faptul ca de aceasta data fotonii actioneaza ca o unda – nu ca particule. Cele doua fante actioneaza ca surse punctuale de unda in interiorul cutiei, interactionand una cu cealalta. Uneori ele se intaresc reciproc, iar alteori se neutralizeaza reciproc, precum undele circulare de la suprafata apei.

Apare misterul

Daca repetam experimentul cu doua fante, dar aruncam fotoni unul cate unul, incat ei sa nu interfereze, fara sa stim prin ce fanta trec, tot vom obtine sablonul de interferenta, desi in principiu un foton nu poate interfera cu el insusi. Acest lucru a facut teoreticienii sa dezvolte niste ecuatii complicate care sa explice cum particulele pot fi si unde, afirmand ca acestia se pot afla in mai multe locuri in acelasi timp.

Cu toate acestea misterul apare atunci cand repetam experimentul punand insa un observator in dreptul uneia dintre fante, pentru a vedea pe unde intra fotonul.

In mod normal ne-am astepta ca rezultatul sa nu se modifice din cauza observatorului, insa in realitate, pe hartia fotografica obtinem o singura banda intunecata, ca si cum fotonul observat si-ar pierde calitatea de unda.

Pentru elucidarea acestui mister au fost oferite numeroase explicatii teoretice. Unele dintre ele au avansat ipoteza conform careia actul de observatie din partea unei entitati constiente, respectiv al unei minti, joaca un rol crucial. Actul de observatie ar avea ca efect alterarea starii materiei la nivel cuantic.

Suna ciudat, insa experimentele facute de Dean Radin, prezentate la BBC Horizon, sunt uimitoare.

Aceasta ridica o controversa, datorita faptului ca se afla in dezacord cu modul stiintific – actualmente dominant – de a vedea lumea, care afirma ca materia (particulele) si energia (de ex. unde) sunt primordiale, iar constiinta este “altceva”, ea neavand vreo legatura cu componentele fundamentale ale universului. Atunci, daca mintea nu are acelasi insemnatate ca si materia, cum poate ea afecta materia sau energia in cadrul unor evenimente cuantice?

Viziunea conform careia materia este primordiala iar constiinta apare ulterior a generat probleme. Cel mai bun mod de a demonstra acest lucru este prin experiente.

Cum ar fi daca s-ar putea demonstra ca rezultatul experimentului cu fanta dubla poate fi afectat de constiinta? Dean Radin si colegii sai au efectuat o serie de sase experimente, demonstrand cele ce urmeaza.

La inceput, participantii au fost familiarizati cu experimentul celor doua fante urmarind o animatie de cinci minute. Apoi au fost adusi intr-o camera de otel izolata electric, au fost asezati la cativa metri de cutia cu cele doua fante si li s-au dat instructiuni sa incerce sa influenteze raza de fotoni la comanda.

In perioade alocate aleatorii, care se intindeau pe durata a 15 – 30 secunde, participantilor li se comanda sa se relaxeze sau sa incerce sa influenteze aparatul, succesiv. Durata fiecarei sesiuni a fost de cca. 15 minute, neincluzandu-se instructiunile.

Radin si colegii au constatat ca in perioadele in care participantii erau atenti la dispozitiv, sablonul de interferenta era redus in mod semnificativ, comparativ cu perioadele in care dispozitivul era activ, dar nimeni nu era de fata. Asta presupune ca fotonii erau comandati de gandul uman, ei reactionand diferit de fiecare data.

Diferiti factori cum ar fi izolarea electrica, temperatura si vibratiile au fost supusi monitorizarii, dar nici unul nu reusea sa explice in mod absolut rezultatele – anume influentarea sablonului de lumina printr-o atentie focalizata.

In plus, calitatea focalizarii atentiei s-a dovedit a fi un factor deosebit de important. Statistic vorbind, cei care nu practicau meditatie sau exercitii de concentrare nu dadeau efecte semnificative.

Cei care-si exerseaza in mod regulat focalizarea atentiei pot avea efecte mai puternice asupra acestui fenomen cuantic, de fapt neexplicat.

Sunt astfel aduse in discutie o multime de intrebari noi: cum afecteaza focalizarea atentiei acest fenomen? Sunt practicantii unor astfel de forme de meditatie diferiti de alti oameni, sau este meditatia in sine cea care produce astfel de efecte? Daca timpul petrecut in practica are importanta, atunci se pune problema asupra meditatiei in sine, care produce o astfel de capacitate.

Indiferent de raspunsurile la aceste intrebari, cele sase experimente au scos in evidenta dovezi statistice ferme, care atesta ca practicantii unor forme de meditatie au capacitatea de a influenta evenimente cuantice.

Probabilistic vorbind, asemenea rezultate sunt practic imposibil de atins doar prin incercari. Pentru a obtine aceste rezultate in mod aleatoriu, ar trebui sa efectuati acelasi set de experimente de o suta cinci zeci de mii de ori. Majoritatea studiilor psihologice, daca o data la doua zeci de incercari s-ar ajunge in mod aleatoriu la un rezultat particular, atunci efectul ar fi considerat ca fiind valid.

Radin impreuna cu echipa au cercetat daca fluctuatiile din campul geomagnetic al Pamantului poarta responsabilitatea pentru aceste rezultate, deoarece studiile anterioare au aratat ca aceste variatii magnetice au legatura cu diferite fenomene legate la randul lor de comportamentul uman, enumerand doar activitatea pietelor de capital, sinuciderile, sanatatea inimii, precum si eficienta diferita a perceptiilor extrasenzoriale (ESP).

Ei au ajuns la concluzia, ca rezultatele experientelor descrise mai sus nu pot fi explicate prin aceste variatii. Totusi variatiile s-au reflectat in amplitudinea efectelor, prin aceasta confirmandu-se faptul ca atat aceste influente geomagnetice cat si efectul lor asupra experimentului cu doua fante sunt lucruri reale.

Studiul a fost publicat in Physics Essays, iunie 2012.

Sursa: epochtimes-romania.com.

 

Recommended Posts

Leave a Comment

Tinem legatura?

Daca doriti sa ma contactati, imi puteti trimite un mail folosind formularul de contact de mai jos.

Not readable? Change text. captcha txt
pamant, pamantul este o fiinta cosmica, fiinta cosmica, cosmic, lunaWendell Berry, economie, bunastare, economia,